Nicăieri nu e ca pe Giulești. Care începând de sâmbătă va fi un loc modern, un stadion de invidiat, care abia așteaptă să găzduiască meciurile tari de la anul.
A fost o sărbătoare în toată regula, cea mai frumoasă inaugurare a unei arene de la noi. Acest festival al fotbalului, combinat cu o doză de nostalgie a făcut ca Rapid să pară un club monument în România, în ciuda numărului mic de trofee, comparat cu cele câștigate de rivalele din capitală.
Pentru că Rapid, păstrând proporțiile, se aseamănă oarecum cu Liverpool. Ambele cluburi se autocaracterizează drept ,,ale oamenilor”, echivalent cu un spirit debordant și un aer diferit. Pe care suporterii nu ezită să îl afișeze, considerând susținerea formațiilor respective un lucru sacru. Transpus în multe cântece ajunse virale și care probabil că au înnebunit fanii rivali. Prezența atâtor nume mari sub Podul Grant ieri a subliniat pepiniera din Giulești și totodată a amintit performanțele mari obținute de echipă. Apariția unor figuri precum Răzvan Raț, Mircea Lucescu sau Jean Barbu arată mândria membrilor familiei Rapid. Un grup de oameni care, în ciuda performanțelor atinse, sau a nivelului la care au ajuns în cariera lor, și-au amintit că, la un moment dat în povestea lor a fost și Rapid.
Un salut rapid și pentru Rege, care ne-a reprezentat ieri la meciul demonstrativ de pe Ibrox. Felicit inițiativa celor de la Rangers de a-l invita pe tatăl propriului jucător, un moment pe care eu îl consider o importantă recunoaștere pentru cariera de succes a lui Gică Hagi și care a amintit și de țara noastră într-o lumină bună. Per total a fost un weekend frumos, care a spălat păcatele rezultatului de vineri. Avem totuși de ce să ne mai bucurăm și în România.
Break The Lines 