Un început de deceniu mai mult decât neprevăzut. Dacă am fi povestit cuiva acum 12 luni ce aveam să trăim, am fi crezut că e un scenariu apocaliptic dintr-un film SF, nu realitatea pe care, cumva, a trebuit să o îmbrățișăm timp de aproape 9 luni de zile. 9 luni definitorii pentru cum s-a scris istoria acestui 2020 care , din păcate pentru unii, s-a dovedit blestemat.
Strict fotbalistic, am avut parte de un moment greu. Jocul și-a pierdut două dintre cele mai mari nume pe care le-a avut, asta doar în ultimele 2 luni. Însă, mult mai mult de atât, și-a pierdut sufletul și o mare parte din identitate. Meciurile s-au disputat pentru mai mult de trei sferturi din an fără spectatori, o pierdere imensă pentru un sport care din totdeauna a vrut să fie ușor accesibil și să le ofere oamenilor bucurie. Însă în 2020, priveliștile stadioanelor goale, acompaniate de ambianța boxelor care încercau să mimeze sunetele suporterilor au dominat peisajul și a făcut din fotbal o simplă disciplină în care 22 de oameni aleargă după o minge.
Sigur, am avut și momente frumoase. Am văzut echipe ce și-au depășit complexe și care și-au făcut susținătorii să viseze frumos, formații mici care au reușit să își facă loc la masa bogaților și adevărate monumente fotbalistice care au încheiat ani de secetă fără titluri și care au făcut orașe întregi mândre. Rămânem însă cu gustul amar că oamenii nu au putut veni să asiste la aceste momente istorice. Imaginați-vă ce ar fi însemnat pentru un parizian să își susțină echipa locală în prima finala europeană din istoria clubului, o oportunitate cu care poate nu se va mai întâln pe parcursul vieții. Ce ar fi însemnat pentru fanii lui Liverpool să sărbătorească primul campionat după 30 de ani pe stadion sau în oraș cu prietenii? Cum ar fi fost pentru locuitorii orașului Bergamo să își vadă favoriții în sferturile Champions League și obținând victorii pe Anfield ?
Din păcate, rămânem cu regretul de a fi privit mare parte din meciuri la TV, neputându-ne bucura pe deplin de ceea ce înseamnă fotbalul cu adevărat și de a simți emoția pe care acesta o transmite. Meciurile din 3 în 3 zile ne-au ținut ocupați, dar au arătat presiunea sub care cluburile se aflau de a încheia sezonul, nu de a le oferi oamenilor ceva de care să se bucure în aceste vremuri. Un an parcă mai lung decât celelelalte, în care pacă timpul s-a oprit și nimic nu a fost la fel. Sperăm ca în 2021 să avem ocazia să ne revedem cu toții pe stadioane și să ne putem bucura de eventualele succese împreună cu ai noștrii. Să avem un European frumos și nu numai ! La Mulți Ani !
Break The Lines 