La un an și o lună de la începerea sezonului putem spune că, oarecum, totul a fost normal. Cunoaștem câștigătoarea Ligii Campionilor și am avut un Turneu Final peste vară pe cinste. Nu au fost aceleași emoții pe care le-am fi avut la un European cu public, unde entuziasmul și energia pozitivă ar fi atins cote majore, dar , pentru mine, personal a fost mai mult decât suficient. Ținând cont de faptul că aproape 3 luni de zile nu am știut ce se va întâmpla cu aceste ultime partide din Champions League, eu spun că rezultatul finit a fost unul excepțional.
La acest spectacol a contribuit și noul format, care a presupus disputarea fazelor eliminatorii într-o singură manșă. Această schimbare nu a făcut decât să ajute echipele ce nu erau considerate favorite să aibă o șansă mai mare de câștig. Vizate aici sunt Lyon și Leipzig, pentru că, parerea mea, ele nu ar fi putut să le învingă pe City, respectiv Atletico în două partide. Dar au reușit, ceea ce e de apreciat, dat fiind clubul exclusivist al formațiilorr potente financiar ce domină an de an Europa și în care este din ce în ce mai greu sa ai acces. Însă, cu toate performanțele lor, cele două garnituri îmi provoacă o stare de regret legată de parcursul lor. Sunt curios ce ar fi făcut Leipzig dacă l-ar fi avut în teren pe golgheterul și cel mai bun jucător, Werner, plecat între timp la Chelsea și nedorind să ia parte la parcursul nemților. Cât despre Lyon, sunt multe de vorbit: ce s-ar fi întâmplat dacă Ligue 1 ar fi continuat ?, de ce au fost eliminați chiar în partida în care au avut cele mai mule ocazii?, ce-ar fi fost dacă Tătărușanu era titular ? ( nici chiar așa ). Cât despre City și Atletico, primul Champions League se lasă în continuare așteptat. Guardiola a fost din nou învins tactic într-un sfert de finală ca antrenor al ,,Cetățenilor”, în timp ce Simeone a plătit pentru formula mult prea defensivă și netitularizarea lui Felix contra germanilor de la RB.
Acum despre finaliste, Bayern și PSG. Parizienii au beneficiat de partea mai ușoară a tabloului, ei având în față două echipe cu puțină experiență europeană. Și totuși, au fost aproape să iasă de la primul hop. Împotriva Atalantei, favorita sentimentală a multor oameni, șansa a fost de partea francezilor, o dovadă în plus că fotbalul este un sport imprevizibil și crud. Cât despre Bayern, s-a văzut clar cinismul și eficiența tipice Germaniei în victoriile în fața Lyon-ului, dar mai ales în cea contra unei Barcelone, care nici dacă s-ar fi jucat două manșe de câte 24 de ore, nu ar fi putut să revină. Problemele din tabăra catalanilor sunt imense în acest moment, fie că vorbim de ce se întâmplă în teren sau în birouri. E de admirat totuși cum trupa lui Flick a reușit să le expună de o asemenea manieră încât Setien era deja demis înainte de finalul meciului.
În final, Bayern a triumfat în stil de echipă mare, în fața unui Paris care mai are de așteptat pâna la prima coroană europeană. Un meci în care nicio formație nu a avut mari ocazii, dar unul câștigat meritat de Bayern, care a forțat cât a trebuit și a neutralizat total tripleta feroce a trupei din Hexagon. Herzlichen Glückwunsch, Bayern, campioni ai Europei pentru a șasea oară în istorie ! Pentru azi, am ajuns la final, însă dacă aveți alte păreri legate de acest Final 8, nu ezitați să le lăsați în secțiunea de comentarii și până data viitoare, salve !
Break The Lines 