„Alea iacta est”, Farul Constanța este campioana României, după un sezon în care a condus non-stop clasamentul și care a avut nevoie de un meci asemănător finalei de la Cupa Mondială din Qatar. Însă, într-un final, normalul a învins, iar ideea că antrenorii stau în iarbă, nu la palat, mai rămâne în picioare un an.
Și la cum s-a jucat în acest 2022-2023, dar și în repriza a doua de la malul mării, aceasta este concluzia logică, chiar dacă FCSB a marcat 2 goluri în primul sfert de oră, iar fanii deja se pregăteau să ia cu asalt Arena Națională pentru a sărbători la finele acestei săptămâni. Însă divinitatea a mai întors o dată spatele enoriașului și pseudo-tehnicianului din Aleea Alexandru, care va rămâne cu buza umflată și în acest an, după ce începuse pregătirile de Liga Campionilor. Dar schimbările făcute fără motiv la pauză, când bucureștenii conduceau (e 2023 și lumea încă modifică jucătorii doar pentru că au galben) și încrederea oarbă în anumiți jucători fără tehnică, care nu au ce căuta la finale pentru titlu (cum au ajuns Ovidiu Popescu și Dawa pe teren?) te aduc la mal, mai ceva ca un colac de salvare. Pentru că în astfel de dueluri se văd fotbaliști abili și neghina.
Iar Gică Hagi a făcut din neghină boabe de grâu numai bune de cules. Iar acest lan încă mai are mult până va fi cules. Echipa Farului este una excepțională, cu jucători foarte înzestrați și care au beneficiat de toate condițiile pentru a excela. Tudor Băluță, Louis Munteanu au fost repatrieri care i-au ajutat pe 2 tineri să revină meritat în prim-plan, iar noile staruri Borza, Mazilu și Sali sunt și ei parte a unui tablou ce cu greu va putea fi reprodus. Malițioșii vor continua această analogie a picturilor și vor compara jucătorii roș-albaștri cu o anumită operă a lui Grigorescu, dar cred că se impune să felicităm în primul rând talentul Farului și viziunea lui Gică Hagi, care încă o dată a scos diamante din noroi. El a procedat exact așa cum ar trebui să facă un manager de club, folosind încercarea și eroarea ca mijloc de decizie, dar revenirea fermă a Regelui la propriile principii după câțiva ani de pribegie reprezintă o importantă gură de oxigen pentru fotbalul românesc, unul și așa sărac în strălucire.
Toate bune și frumoase, seara de duminică a fost una de film, iar petrecerea Farului va continua și în această săptămână. Însă ce va urma? Multă lume era sceptică față de șansele Farului în preliminariile de Liga Campionilor care urmează. Și într-adevăr, lipsa de experiență va conta într-o importantă măsură. Însă mai relevant de atât, va putea acest Toto Squilacci, care este acum Farul Constanța pentru fotbalul românesc să susțină această presiune? Pentru că mie îmi e greu să cred că acest lucru e sustenabil. O fi Hagi magician, dar nu poți lua campionatul an de an cu un plafon salarial de 5000 de euro/jucător, e pur și simplu prea puțin. Și nu e ca și cum CFR nu se va bate din nou la campionat, iar FCSB va dispărea pur și simplu. Pentru că un schelet din Târnovanu, Sorescu, Șut, Popescu, Coman și Compagno este o bază foarte bună pentru succes. Succes care ar putea fi foarte ușor cu banii patronului nepriceput, dar dornic să câștige. Așa că dacă lumea va vrea să îl vadă pe Hagi câștigând în continuare, trebuie să îl susțină. Iar aici mă refer la firmele din Constanța și toată țara. Dar până la acel moment, Dobrogea a câștigat o perioadă de relaxare, în care să se bucure de acest an fabulos. Felicitări Farul, felicitări Gică Hagi!
Break The Lines 