Duminică, ultima zi de aprilie, stadion arhiplin, ultima șansă a Craiovei la titlu. Un film deja cunoscut în cinematografele fotbalului românesc. Dar acum, ca să fie treaba treabă, se aniversau 40 de ani de la Everestul Olteniei în Europa, semi-finala de Cupă Uefa ,,pierdută” din cauza golurilor în deplasare, aberație abolită între timp de mințile prea târziu luminate de la Nyon. Deznodământul partidei de pe Oblemenco era cunoscut de toți cinefilii doljeni, care acum, din păcate nu se vor mai înghesui timp de câteva luni să urămărească aceste drame ale favoriților.
Desfășurarea ostilităților a fost una clasică pentru războaiele dintre combatante. FCSB și Craiova la cutie, cu juveții arătînd ceva mai mult curaj, specific formației gazdă. Însă tot specific Craiovei, la un corner în minutul 42, FCSB înscrie prima din aproape nimic și se așterne o liniște de mormânt pe Central. Începe repriza a doua, prea multe nu se întâmplă. Însă vine minutul 82, iar Divinitatea le mai dă o șansă elevilor lui Neagoe să onoreze Maximii prezenți la meci, un penalty nesperat. Executantul este Ivan, extremă, 26 de ani, căpitanul Craiovei în această seară și specialistul alb-albaștrilor în astfel de situații. Ce s-a întâmplat mai departe, știm cu toții. Mingea a ieșit în out de margine, FCSB a înscris la faza următoare, iar golul înscris până la urmă de Koljic nu a fost suficient să oprească eșecul altui an fără titlu.
Ce m-a surprins pe mine în urma acestor evenimente, parcă desprinse din arhivele fotbalului englez (vedeți Watford-Leicester în semi-finalele play-offului de promovare în Premier League 2013), a fost lipsa de răspundere asumată de părtași. Ivan a prăut decepționat după meci, e drept, dar nicio scuză oferită. Toți oamenii din jurul Craiovei s-au pus scut în jurul lui de parcă ar fi un copil și de parcă linșajul mediatic ar fi fost inerent. Dar nu a fost. Parcă acel moment penibil nu s-a întâmplat. Atunci de cine îl protejăm? Atenție, aici vorbim de un adult de 26 de ani, soț, tată, căpitan, un om cu răspundere. Nu de Bukayo Saka, al cincilea executant, 21 de ani, om de culoare, într-o țară cu probleme de acceptare.
Ivan este la el acasă, acolo unde patronul îl invită cu el în vacanță, locul de titular îi este asigurat, iar repercusiunile în caz de greșeală sunt 0 în cazul lui. Cu această ocazie, țin să punctez cum Craiova și-a ales greșit jucătorul pentru a-l apăra în neștire. Se pare că Rotaru și Cârțu ignoră complet tratamentul față de Ștefan Baiaram, un tânăr de 20 de ani de etnie rromă, scrutinizat continuu pe site-urile de socializare ale oltenilor și care este scos la pauză constant fără motiv de Eugen Neagoe. Nici măcar Bancu nu a prins vacanța cu patronul. Doar Ivan. Care nu e la prima ratare de acest fel, costând clubul o calificare în Europa. Dar conducerea e mulțumită, ce contează. Până la urmă, această încredere oarbă în fotbaliști care n-o merită, e moartea Craiovei. Iar totul pleacă de sus, unde Rotaru pare să se încreadă în yesmani și oameni de fotbal fără personalitate și expertiză. Exemplu: un Sorin Cârțu de 67 de ani, care pare tot mai aberant la fiecare intervenție a sa. Să nu uităm diferențele dintre reacțiile acestuia față de eliminarea lui Paul Papp de la meciul cu Beer Sheeva și ce a făcut Ivan aseară. Diametral opuse interpretările.
Continuarea logică pentru Craiova ar fi să elimine astfel de probleme, reprezentată de jucători fără valoare, care și-au atins maximul. Cum sunt Ivan și alții. Mereu au fost condiții, dar nu s-au maximizat. Pentru că nu s-a avut încredere. Și pentru că această frumoasă grădină a fost umplută de buruieni. Cu cât mai repede patronul Mihai Rotaru va realiza această problemă, cu atât mai devreme va scăpa de această idee a retragerii și va face pasul decisiv spre ce vrea cu adevărat.
Break The Lines 