Cu legile peste nelegal, sau cu ajutor unde nu e nevoie. Cam așa trebuie interpretată această propunere a lui Vasile Dâncu de modificare a Legii Sportului. Nu, mulțumim, dar nu cumpărăm.
Însă ce să vezi, că abuzul merge mai departe, pentru că ne trezim cu produsele în casă și cu banii scoși din portofel. Dacă vreți, aceasta este un fel de intrare cu tancurile peste grădina unui sport și așa aflat într-o ofilire continuă la nivel național în România. Atât că soluția autorităților, care nu întreabă pe nimeni, este să dea cu rachete și o luăm această grădină de la 0, în loc să udăm plantele sportului așa cum ar fi normal.
Însă ce este normal în țara noastră? Una în care investitorul privat lipsește oricum, chiar și fără legi care îl alungă și îl trimit învârtindu-se să arunce cu bani în altă parte. Problema supra-implicării statului în sport este un antică, scheme fiind mereu găsite pentru a fenta legea și pentru a face dintr-un blazon îndrăgit de comunitate nimic mai mult decât o tarla pe care să comande domnul primar, sau consiliul local. Însă cotropirea unui buget, ce ar trebui oricum investit în educație, digitalizare și altele, pentru a plăti salariile lui Chipirliu, Adi Popa și oricine s-ar mai alătura echipei armatei este un abuz fără margini, ce ar crea o competiție periculoasă și inegală. Lumea a menționat C.S Dinamo, clubul M.A.I, dar gândiți-vă la puterea Ministerului Educației, care ar putea finanța câte 2-3 echipe la nivel de primă divizie. Cu ei ce facem, e normal să ni se ducă banii doar într-o parte? Poate vrea și Petre Daea să conducă o echipă, lui de ce nu îi facem un favor?
Înțeleg ce spun fanii CSA Steaua, că echipa la momentul actual merită să promoveze sportiv în Superliga. Dar impedimentul privind forma de organizare a clubului este știut de când s-a început acest proiect, în 2017. În 6 ani de zile, în care s-au pierdut banii populației, clubul nu a putut scăpa de această greutate, sau nu a găsit un investitor. Poate să dea de gândit oficialilor guvernamentali, de ce până acum nu s-a oferit nimeni să bage bani în ceea ce se vrea Phoenixul câștigătoare CCE 1986. Și dacă tot e să vorbim de abuz și de hilar, de ce Vasile Dâncu nu a propus această modificare în timp ce el făcea parte din guvern? Este cumva pentru a nu pierde voturi pentru coaliție? Răspunsul nu îl vom știi niciodată…
P.S: Nu puteam să nu menționez știrea legată de moartea marelui gazetar sportiv Radu Cosașu, născut Oscar Rohrlich. Nu fac parte din generația celor ce au crescut cu operele sale, sau celor care au avut ocazia să îi vadă ascensiunea în domeniul presei scrise înainte de schimbarea mileniului. Însă am fost martor la acest fenomen de longevitate, care nu s-a oprit din scris nici la aproape un secol de la nașterea sa. Am rămas profund impresionat de un articol pe care ,,Belphegor” l-a scris despre Chelsea aproape acum 4 ani de zile, în perioada de debut al lui Lampard pe banca londonezilor. A fost unul dintre puținii oameni cu opinii avizate care au văzut potențial în acea formație tânără, fără staruri și care a crezut în calitatea acesteia. M-a făcut să doresc să aflu mai multe despre cariera acestuia și poate să îl întâlnesc într-o zi. Reușitele și mai ales calitatea articolelor vorbesc de la sine despre acest munte al presei sportive, care a avut mereu bunătatea de a-și împărtăși cunoștințele cu viitoarele generații de mânuitori ai condeiului. ,,Pixul nu ni-l ia nimeni”. Odihnească-se în pace.
Break The Lines 