Inadmisibil

A revenit naționala! Luni de zile de pauză și de campionat intern au luat sfârșit în această săptămână, pentru că au reînceput discuțiile… pardon meciurile.

România are un mod aparte de a se pregăti pentru partidele care urmează și de a-și anunța revenirea în circuit. Probleme sunt peste tot, dar noi mereu facem ceva diferit. Accidentările, situații obișnuite altfel, au neverosimila capacitate de a ne distruge lotul și de a ,,da peste cap planurile selecționerului”, chiar dacă nu știm exact care ar fi acestea și dacă ele, într-adevăr, îl implicau pe indisponibilul respectiv. Apoi avem lotul în sine, care rueșește de fiecare dată, din ce în ce mai tare, să polarizeze opinia publică și să împartă suporterii români pe tabere, în funcție de cluburile pe care le susțin sau de sentimentele față de cine stă pe banca reprezentativei, fie că vorbim de Iordănescu (Sr. sau Jr.), Rădoi, Contra sau Daum. În luna martie a acestui an, subiecții au fost Andrei Ivan și Ianis Hagi, neincluși în lotul final din varii motive. Ivan pare intrat într-o dispută cu Edi Iordănescu, ce nu s-a mai bazat pe serviciile nouarului de la Craiova, de aproape un an, când acesta a fost lăsat în afara lotului umilit de Muntenegru în Giulești în confruntarea de Nations League. Ianis în, schimb, prin absența sa, a produs cele mai mari polemici, în ciuda faptului că nu a mai jucat de mai bine de un an și că în acest moment nu are, sub nicio formă, ce căuta la echipa națională. Neținănd cont de acest lucru, tatăl său, Gică Hagi, a lansat un atac furibund la adresa Federației, ca în vremurile bune, în care acesta se plângea că fiul său era obligat să care plasa cu mingi la o acțiune U-17 a tricolorilor. Și, pentru că opinia ,,Regelui” nu putea rămâne nedublată, mai mulți oameni de fotbal de la noi au susținut același lucru, că I. Hagi trebuia urcat în avionul spre Otopeni.

Aceste discuții nu își au rostul, iar dacă tatăl extremei de la Rangers nu se aprindea în mass-media și nu se bucura de renumele pe care îl are, acest caz era închis. În nicio lume, un fotbalist care nu a jucat mai mult de 30 de minute niciodată în 13 luni, nu ar trebui luat în calcul între cei mai buni din țara sa. Asta dacă țara lui nu e vreun San Marino, sau vreun Gibraltar, unde cei accidentați sunt din oficiu printre cei mai buni din lipsă de opțiuni. Vorbind acum despre naționale mici, să o spunem franc: cum să nu batem Andorra și Belarus? Poate să lipsească și mama lui Ivan+ Hagi Sr., fără 6 puncte în această dublă, nu mai ajungem la vreun turneu vreodată. Jucăm contra unei țări cât un sat de-al nostru la munte, ce are o ligă internă cu 8 echipe (mai puțin decât play-outul de la noi), unde nu există meciuri în deplasare, toate formațiile jucând pe același teren și unde fotbaliștii probabil mai au și alt job pe lângă antrenament. Dacă ne închipuim cumva că mai putem vinde într-o zi vreun jucător pe măcar 10% din cât au luat vecinii noștri pe Mudryk, nici măcar nu ar trebui să existe discuții în legătură cu câștigătoarea acestui ,,duel”. De partea cealaltă, se regăsește un adversar, care nu ar fi trebuit sub nicio formă să fie lăsat să participe în aceste preliminarii. Pentru rolul pe care Belarus îl are în invazia Ucrainei, reprezentativa statului condus cu o mână barbarică de fier de către Lukashenko, aceștia trebuiau aruncați undeva adânc în oala cu lături a fotbalului și a lumii, rezervate anumitor societăți, cum ar fi Rusia. Dar după cum știm Uefa nu aplică legea egal, neavând o politică specifică toleranței 0, lăsând invadatori precum Israelul să participe la calificări, în loc să îi penalizeze și să îi trimită în același cazan al rușinii ca Putin și asociații.

Lăsând politica, bielorușii nu se pricep nici la fotbal, pe lângă alegerile militare, așa că minimul pe care trebuie să îl așteptăm este o victorie. Un prim pas spre o îmbunătățire a naționalei ar fi să nu mai îmbogățim această apă rece cu care ne vom îmbăta după dubla din weekend. Sub nicio formă fotbalul românesc nu va avea vreodată voie să ajungă atât de jos, să considere meciurile cu Andorra și Belarus derby-uri. Pot refuza oricâți jucători există convocarea, nu ai nevoie de juniori antrenați în Italia sau Anglia ca să învingi asemenea state. Nu trebuie să stăm la mâna unor tineri care au crescut 20 de ani în alte părți ca să ne salveze din astfel de ,,probleme”. Meciurile tari vor veni mai târziu, cu Elveția și Kosovo, care are o arie lărgită de selecție. Până atunci 6 puncte reprezintă cel mai bun start și să fim mulțumiși că bilele de la tragerea la sorți au fost încălzite astfel. Înainte de a încheia, vis-a-vis de situația tânărului Cârjan, voi adresa o întrebare foarte bună din mediul online. În locul lui ce ați prefera: să jucați două amicale neînsemnate și să vă antreneze Daniel Pancu, sau să jucați două amicale neînsemnate și să vă antreneze Mikel Arteta ( cu posibilitatea de a continua în viitorul apropiat la echipa mare a lui Arsenal)? În opinia mea, există un răspuns corect și nu îl implică pe fostul tehnician al Iașiului…