Câte fise?

După încă o vară în care șeicii din capitala Franței au aruncat cu gologanii în stânga și în dreapta, PSG a părăsit din nou competiția de elită, rămânând cu aproape tradiționalul obiectiv de a ,,se concentra pe campionat”. Cât să mai ruleze acest film până lumea se plictisește și iese din sală?

Miercuri seară s-a consemnat o nouă decepție în istoria europeană recentă a singurii echipe notabile din Paris. Vorbim despre trecutul apropiat, pentru că mulți dintre cei care au văzut capitularea francezilor de la Munchen probabil că nu știu despre vremurile în care Ronaldinho și Arteta evoluau în ,,Orașul Luminilor” și remizau acasă în fața Rapidului lui Raț, Pancu și Hizo. Generația Z a uitat de aceste timpuri, sau n-a știut niciodată despre ele, fiind alminteri obișnuiți cu floricelele lui Neymar, sprinturile lui Mbappe și mai nou viziunea lui Messi. Doar că în acest retur, ce ar fi trebuit să testeze cu adevărat caracterul acestui proiect, care aspiră de atâția ani către absolut, nu a apărut niciunul dintre elementele mai sus menționate. Neymar nici măcar nu a fost în teren, Messi a fost complet neutralizat, iar Mbappe inexistent, peisaje parcă prea familiare pentru prestațiile PSG în fazele superioare de Champions. Și totuși la anul se ia de la capăt. Dar cum?

De mai bine de 10 ani, Al-Khelaifi se zbate să aducă ,,urecheata” pe Parc de Princes, doar că mereu se întâmplă ceva. Și mai cu seamă, apare mereu argumentul că ,,au jucat cu o echipă mai legată”. Când o să fie PSG omogenă? Antrenorii care au fost în ultima vreme acolo nu reprezintă problema, o spun rezultatele anterior angajării lor acolo, dar și cele înregistrate ulterior. Tuchel a câștigat Liga în același sezon în care a fost dat afară de la Paris, Pochettino a ajuns în finală în 2019, iar Galtier a cucerit titlul cu Lille în defavoarea actualei echipe. Cine e de vină? Clișeul legat de proiect devine deja insuportabil. Cât o să mai auzim de acest concept, când în lot sunt campioni europeni, mondiali și jucători cu destulă experiență? După logica asta, Bayern e mai ,,proiect”decât Paris, prin prisma jucătorilor tineri și tot are rezultate europene mai bune. O altă întrebare ce trebuie adresată este ,,Când va sări finalmente în aer acest butoi cu pulbere?”. Cât va mai sărăci populația Orientului Mijlociu pentru a aștepta o utopie, ce pare că nu mai vine? Cât va mai rămâne comod pentru UEFA să vadă acest dușman al moralității cum se chinuie să cucerească lumea, nereușind și impactând atâtea vieți nevinovate?

Semnale periculoase deja există. Mbappe a fost aproape să plece vara trecută, are un contract valabil doar până în vara lui 2025 și doar intervenția președintelui Franței a făcut ca acesta să nu îmbrace albul Realului. Messi pare presat să plece, contractul expiră la vară, iar Barcelona pare să fie întotdeauna tentantă, iar Neymar, care ar fi în teorie cel mai loial, nu mai e dorit de conducere. Cât mai durează? Având campionatul ușor, PSG nu are cum să rateze vreodată grupele de Champions League, pentru ei orice sezon ratat în Europa e doar un nou îndemn să o ia de la capăt. Din acest punct de vedere, au stabilitate 100. Dar până unde va mai merge răbdarea patronatului? Când se va termina portofelul acestui club artificial și parvenit la masa bogaților? Care ar fi lucrul care ar opri această mașină periculoasă și stricată? Pentru că dacă mai merge mult așa, s-ar putea să îi cadă roțile…