Albastru. Argentina. Napoli. Puține combinații mai frumoase pe lumea asta. Un trident ce sfâșie orice urmă de cinsim și mâhnire aduse de fotbalul modern în acest univers al purismului, care pare că a găsit un nou motiv de speranță în 2023.
După cum știm, Napoli zboară de-a dreptul în Serie A, fiind la 6 victorii de a-și adjudeca titlul după 33 de ani de așteptare. Un fel de Craiova a Peninsularilor, un mit al țării sale, plin de simboluri și povești pe care mulți dintre noi nu le-au trăit, dar care a fost chinuit de realitatea ultimilor 20 de ani, aceea că pentru mulți, aceste lucruri nu înseamnă nimic. Poate de-asta îmi și sunt atât de dragi, mai trag o speranță că o astfel de performanță ar putea fi repetată și în spațiul carpato-danubiano-pontic.
Până atunci, nu pot decât să îi laud pe Spalletti și pe De Laurentiis, care după o așteptare atât de lungă, pare că au găsit formula corectă. Ceea ce la prima vedere a părut o adunătură de Misfituri, acum este o echipă în adevăratul sens al cuvântului și una bună de altfel. Mulți jucători buni au plecat de la Napoli de-a lungul anilor. Jorginho, Hamsik, Allan, Koulibaly, Insigne și Mertens toți au părăsit sudul înainte de a gusta din șampania pe care o vor bea napoletanii în iunie. Dar toate acestea au avut vindecare într-un final. Un fundaș koreean, altul din Kosovo, căpitanul din Toscana, mijlocași din Slovacia, Polonia, Camerun și din Macedonia de Nord, plus un atac format dintr-un mexican, un nigerian și, perla coroanei, un georgian. Așa va veni titlul lui Napoli.
Aproape de acest lucru a fost și Sarri în urmă cu 5 ani de zile, dar acum nimic nu mai stă în calea mozaicului cultural prezentat mai sus. Și să nu ne mirăm dacă la finalul anului, sudul Italiei va vedea și cea mai mare performanță europeană a sa, după un tur favorabil în fața lui Frankfurt. Scenele o să fie incredibile în toată Italia, dar mulți, exact ca în Qatar în decembrie, în timpul jubilării, se vor uita în sus, acolo unde are un loc special, cea mai mare figură din istoria lui Napoli. Și acesta a fost o plecare importantă pentru club și pentru oraș, chiar dacă nu vorbim despre un transfer. Însă cel puțin pentru 22/23, acesta și-a găsit un urmaș și încă unul foarte bun. Asemănarea numelor nu cred că este întâmplătoare, iar la fel ca în Argentina, lui Diego are cine să îi calce pe urme. Încă o dată fotbalul a învins, arătând legătura indestructibilă între spirit și materie.
Break The Lines 