Discuții nenumărate în spațiul mediatic al fotbalului din România în ultima vreme, parcă o impresie neschimbată, din moment ce sportul rege nu ezită să producă controverse și divertisment pe aceste plaiuri. Așadar, care este subiectul de această dată? Investiții în infrastructură? Îmbunătățirea condițiilor pentru copii și juniori? O reformă în ceea ce înseamnă marketing și promovare, pentru a atrage investitori?
Niciuna din cele de mai sus. De această dată, discutăm despre angajarea personalului fără calificare. Așa-i că sună urât când o numim astfel? Dar conform regulamentelor și logicii firii, acesta e adevărul. Deci, e destul de normal să ne asumăm că ideea de a le oferi joburi ,,antrenorilor” fără licență e o aberație cât Casa Poporului și că niciun om de fotbal cu oarecare competență nu ar milita pentru o asemenea cauză?
Din nou, răspuns greșit. Până la urmă trăim într-un spațiu non-conformist, o țară în care legea poate fi interpretată de fiecare dintre noi în funcție de educație și de interese. Inclusiv evenimentul celebrat săptămâna trecută nu ar fi avut loc fără o ,,portiță” într-un text oficial, care a permis unificarea celor 2 principate române. Dar să îi lăsăm pe Cuza și Brătianu și să ne întoarcem la principalii actori din prezent: Pintilii și Croitoru, doi foști fotbaliști și, actualmente, prezenți peste tot la televiziunile de sport înainte și după meciurile susținute de FCSB, respectiv FC Argeș, sub nu știu ce titulatură, care să le permită accesul pe banca de rezerve a cluburilor mai sus menționate. Mai departe știm cu toții: dânșii se comportă ca principali, deși legile federației nu le permit acest lucru, în locul lor figurând în acte alți ,,principali”. Ce apărare au cei doi acuzați, pasibili de suspendare și de amendă?
,,Că așa au făcut și alții” și ,,că licențele sunt foarte greu de luat”. Două fraze care ilustrează perfect penibilul tipic românesc alipit acestei situații. De ce nu putem face lucrurile așa cum ar trebui? Pentru că alții înaintea noastră nu au procedat corect și le-a ieșit, de ce să nu ne iasă și nouă. Este o dovadă edificatoare a mentalității care ne ține pe loc de atâția ani în atâtea domenii, inclusiv la fotbal. Și mai înfricoșător este numărul mare de oameni de specialitate care iau această cale, parcă nerealizând inepțiile pe care le aprobă. Nu e normal să lucrezi în domeniu fără o acreditare sau un certificat, în locul altora care au avut grijă de astfel de aspecte. E nedrept, iar propagarea unui concept ca acesta e criminal pentru tot ce s-a realizat până acum în fotbalul românesc.
Pe de altă parte și făptașii au felia lor de dreptate, constituită de altă problemă tipic românească: complicarea inutilă pentru obținerea unor acte suficiente la dosar. Sau pe scurt, birocrația. Meseria de antrenor ar trebui să fie accesibilă foștilor jucători într-o anumită măsură, trebuie încurajat acest nou val de antrenori, într-un sport și așa sărac în perspective.
Dar până la acordarea acestor șanse, trebuie respectată legea, rigidă, inflexibilă, dar obligatorie. Principial, ce se întâmplă acum cu aceste licențe e mizerabil pentru tehnicienii care și-au obținut sau muncesc acum pentru a dobândi calificarea de muncă legal. Licența PRO solicită timp și bani în abundență. Așa că să îți pierzi locul la coadă sau să rămâi șomer doar pentru că pe alții îi recomandă vocea și talentul e deprimant de-a dreptul și subliniază lipsa meritocrației în România. Dar să ne amintim că aceasta este țara în care casele se construiesc ,,la negru”, iar notele la școală nu mai reflectă nimic semnificativ. Închei totuși întrebând: ați merge cu cineva la mare dacă acesta nu ar avea permis de conducere și ați sta în dreapta, doar pentru că vă cunoașteți cu acea persoană și aveți încredere în ei? Dar la doctor? V-ați opera într-un cabinet unde nu figurează vreun doctor calificat, pe baza unei recomandări primite de la o cunoștință?
Break The Lines 