Wingardium Leviosa

Pentru cei care nu urmăresc Chelsea cu regularitate, sezonul în curs poate părea ca o nebunie. La jumătatea lunii ianuarie, londonezii se află pe poziția a zecea, cu un golaveraj neutru, mai aproape de retrogradare decât de calificarea în grupele competiției pe care au câștigat-o în urmă cu 2 ani și, pesemne, fără un plan prea luminat ce stă să se coace. Adăugând și schimbarea de antrenor efectuată acum câteva luni și deja pare că noua conducere a lui Chelsea dat-o în bară. Dar chiar așa să și fie?

Poate. Nu e totul roz momentan, să te cheme Chelsea și să ieși din două competiții în luna ianuarie, e cam straniu. Dar și contextul este unul special. După vânzarea clubului lui Roman Abramovich către americanul Todd Boehly, întreg mecanismul decizional s-a schimbat pentru albaștri, în frunte cu personalul, condus anterior de Bruce Buck, Petr Cech și Marina Granovskaya, care au fost lăsați să plece. Într-un fotbal în care banii nu îți mai ajung pentru a rămâne competitiv, noul patronat a venit cu o organigramă nouă, cu alți oameni din fenomen, precum Joe Shields, fost scouter-șef la Manchester City sau Christoph Vivell, lider al departamentului de recrutări al proiectului susținut de Red Bull. Un ultim pas a fost înlocuirea lui Thomas Tuchel, un tehnician de clasă mondială, cu rezultate, câștigător de Champions League cu formația de pe SW6, dar un om care părea că rămâne fără idei. În loc a venit Graham Potter, un manager în vogă, din valul nou, unul dintre „hipsteri”. 0 trofee în palmares, dar a făcut din Brighton o echipă de temut la nivel de Premier League, una care a devenit un important punct de urmărire pentru primele 6 echipe ale Angliei în materie de potențiale transferuri.

Un proiect. Asta a realizat Potter la Brighton, exact ceea ce vor și conducătorii lui Chelsea. Unul care a avut nevoie de timp, a adunat înfrângeri și neajunsuri, dar care a dat rezultate. Și, dacă va primi timp, asta se va întâmpla și la Chelsea. Dar ca să ne dăm seama de misiunea pe care o are de îndeplinit de această dată, ar trebui să ne uităm la situația în care clubul se afla la venirea englezului. O înfrângere la Zagreb o lăsa pe Chelsea cu un început slab în Europa, iar procentajul victoriilor de 44% din ultimele 18 meciuri ale lui Tuchel arătau o formație care o lua vale, lipsită de creativitate și spirit. Coincidența face ca Graham Potter să aibă același raport într-un eșantion similar. Dar nu după ce a avut o vară întreagă la dispoziție să își croiască propriul sistem sau să îți cunoască jucătorii. Fostul manager al lui Ostersunds a venit în septembrie și a preluat un lot cârpit, unul menit să acopere găurile provocate de fostul regim, unul care are pe conștiință pierderea a 2 dintre cei mai buni fundași centrali din lume și a cumpărării de jucători fără o filosofie clară, făcute într-un haos organizat, după dorințele tuturor antrenorilor care s-au perindat la formația din Vestul Londrei.

De aceea clubul a cheltuit 100 de milioane pe înlocuitori, pentru că era nevoie. Și chiar dacă până acum, nu a mers totul așa cum ar fi trebuit, iarna aceasta a început un plan. Care o să dureze indiferent de câte sute de milioane va investi Chelsea în recrutări, pentru că, în ciuda numelui, Graham Potter nu deține o baghetă magică, care să îl ajute. Nici Șumudică nu avea una, după cum bine a explicat deja în celebra-i portugheză acum ceva timp. Apropo, că tot vorbeam despre lusitană, i-ați urmărit debutul lui Joao Felix? Acela a fost un exemplu clar de transfer făcut cu cap și un exemplu pentru ce va urma la Chelsea-ul lui Boehly și Potter, jucători tehnici și bine analizați înainte. Nu e chiar magie, dar e cel mai apropiat înlocuitor al lui Potter pentru un „Wingardium Leviosa”, care ar urca formația de pe Stamford Bridge în clasament.

P.S: Vraja continuă și a fost adus Mudryk, pe 100 de milioane de euro. Un jucător de fotbal de 21 de ani din Campionatul Ucrainei a fost vândut pe 100 de milioane de euro. Și ne mai întrebăm de ce Tavi Popescu ar costa 20-30 de milioane și el…