La mulți ani! 2022 ne-a lăsat deja, după un final cu emoții amestecate, ce au făcut din acest an unul special, pe care suporterul îndrăgostit de fotbal nu îl va uita niciodată.
Sigur că din 2022 ne putem aminti cu plăcere de multiple povești de tip Cenușăreasa. Sau cel puțin cu aspecte de thriller, în orice caz nu comedie ușoară. În 2022, Real Madrid a revenit în fruntea Europei, eliminând toate marile echipe la care ne putem gândi, creând un suspans, care nu ar fi recomandat persoanelor sensibile. Victorii 3-2 la general cu PSG și în urma prelungirilor în fața lui Chelsea și City până la finala lui Liverpool au făcut această campanie Blanco memorabilă, greu de uitat și în zece ani. Putem vorbi și despre triumful lui AC Milan în Serie A, primul după 11 ani cu probleme, schimbări de patronat, jucători și așa mai departe. Dar Pioli a stabilizat corabia și a dus-o pe cele mai îndepărtate tărâmuri, chiar peste cele ale visurilor rossonerilor. Și finalmente, încoronarea regelui, celui mai mare din istorie și totodată, balansarea raportului de forțe Europa-America de Sud. Leo Messi și-a făcut țara mândră și și-a completat setul, unul impresionant, al unei cariere de legendă. Foarte multe lumini și, aproape inerent, la fel de multe umbre. Dar nimeni nu vorbește despre ce se întâmplă în acest întuneric.
Aici mă refer la propagarea unor valori inumane ale forurilor de organizare și a unei ignoranțe dezolante a acestora. A fost 2022, iar strategia FIFA este de a nu face politică. Este aparent despre a răspândi fotbalul către mai multe culturi. Nimeni nu cred că realizează gravitatea organizării Cupei Mondiale în Qatar sau a asocierii fotbalului cu astfel de țări, care nu respectă proprii cetățeni sau pe-ai altora, nici măcar 30 de zile. Organizarea a fost ,,ireproșabilă”, spun oficialii. Așa cum a fost și în Argentina ‘78, când erau puse afișe din carton menite să mascheze dictatura militară expusă brutal în Buenos Aires? Fotbalul nu face politică, de aceea poate Israel e încă membră FIFA, în ciuda nenumăratelor invazii în Palestina. Sau acesta ar fi motivul pentru care președintele Zelenski nu a putut milita public pentru pace la finala World Cup. Pentru că banul încă vorbește, iar relația FIFA-Rusia rămâne una strânsă după organizarea Mondialului din 2018.
Ce îmi doresc eu de la 2023 pentru fotbal? Transparență. În ceea ce privește rațiunile forurilor decizionale și modului de acțiune a federațiilor tuturor ligilor din lume. E nevoie de o implicare a unui edificiu de acest nivel pentru a încerca să schimbăm ceva în bine în societate. De asemenea, publicul are nevoie de o gură de aer proaspăt în această luptă cu puterea banului. E bine să ai atâtea meciuri de urmărit, dar devine o corvoadă . E deranjant, iar calitatea oferită are de suferit. Jucătorii se accidentează și nu mai produc, iar privitorii vor fi îndepărtați de asta. Asta îmi doresc de la fotbal în acest an, o revenire la ce știm, la ce iubim. Progresul este întotdeauna binevenit, dar să nu uităm că acest sport este în esență unul al oamenilor. Un 2023 fericit!
Break The Lines 