S-a întâmplat. În sfaârșit s-a întâmplat. Regele absolut al fotbalului și-a luat coroana și a pus ultima piesă dintr-un puzzle al unei cariere formidabile, care totuși ar fi părut goală fără această realiare incredibilă. Această piesă reprezintă mai mult decât un simplu trofeu pe un CV deja încărcat de cupe. A treia stea de pe tricoul alb și albastru reprezintă puntea dintre Messi și țara sa, moștenirea pe care o lasă locului unde s-a născut și care, pentru atâția ani, după nenumărate încercări, a cauzat doar durere și regrete.
Acum, însă, toate acestea au dispărut. Într-un an de zile. Cu totul. Pentru că Leo a făcut tot ce îi mai era de cerut: să fie ca Diego, să aducă fericire poporului argentinian. Și asta s-a întâmplat, ,,Pumele” fiind conduse de istoricul căpitan pe cele mai înalte culmi ale gloriei, tărâmuri pe care le caută din 1986 încoace. N-a fost un drum lin și aici nu ne referim exclusiv la parcursul din Qatar, căci această campanie a început de fapt acum 4 ani. De la înfrângera în fața Franței în Rusia, procesul de reabilitare a dus schimbări majore, mai aproape de realitatea cu care ne-au obișnuit sud-americanii. Scaloni a redat culoare acestui steag, ce părea mai mult alb-negru în ultima vreme de la toate suferințele prin care a trecut.
Iar totul a culminat aseară, pe fondul unui meci nebun, specialitatea argentinienilor, care au refuzat să își facă meciul ușor., parcă bântuiți de ghinion, parcă prea jucăuși cu focul. În ciuda a 80 de minute de dominare totală, care au făcut ca în prima repriză Franța să aibă mai multe schimbări efectuate decât șuturi la poartă, nu e nevoie de mai mult de 2 șanse ca Mbappe și soarta să se răzbune pe tine. Întâi a fost penalty-ul, comis absolut aiurea de Otamendi, iar apoi un voleu de mare clasă, aproape imposibil de realizat, pe care, totuși, Martinez ar fi trebuit să îl pareze. În fine, s-a ajuns la prelungiri, unde Argentina a avut din nou meciul în mână, după ce Messi a prăut să câștige cupa pentru țara sa. Dar un nou penalty înscris de Mbappe a trimis soarta victoriei la penalty-uri. Psihologic, francezii erau într-un mare avantaj, după ce au revenit din infern de 3 ori și au înfruntat cu succes toată ura generată de publicul general, care spera într-un triumf al lui Messi. Însă ,,La Albiceleste” avea propriul as în mânecă. Pe Dibu Martinez, stăpân al dominării mentale a adversarului și a loviturilor de departajere. El a fost eroul și de această dată, salvând șutul lui Coman și fiind aproape și la ratarea lui Tchouameni. Moștenirea lui Messi a fost în final decisă de Montiel, care a înscris calm și a adus euforia pe străzile din Buenos Aires și din lume.
Ce s-a întâmplat aseară pe Lusail va rămâne în istorie și cred că era normal ca, la capătul unui turneu cel puțin neobișnuit, să avem un ultim act de infarct. Dar argentinienii au fost mai buni și au sterilizat perfect 80 de minute cea mai periculoasă națională a planetei, una care mereu a livrat pusă sub presiune. Mențiuni speciale în acest sens, în afară de Martinez și Messi, menționați mai sus, merită alți cavaleri în alb, care au dus la bun sfârșit visul ,,micului prinț”. E vorba în primul rând de Angel di Maria, care a fost veșnic alături de Leo în călătoria lui Leo către Everestul fotbalului mondial. Marcator în finala de Copa America din 2021 de pe Maracana, acesta a punctat și aseară, cimentându-și permanent locul între figurile reprezentative ale fotbalului. Un fotbalist care și-a făcut mereu treaba, fie la mijloc, fie număr 10, fie în bandă, acesta și-a pus mereu amprenta în marile confruntări, iar după cele 60 de minute de aseară, cred că lumea îi va acorda respectul pe care ,,Fideo” și cariera sa îl merită. Mai apoi, noul val de tineri din primul 11 i-a liniștit pe fani pentru Mondialul din America. Alvarez a jucat impecabil tot turneul și i-a asigurat lui Messi un partener de nădejde, un înlocuitor 1-1 pentru prietenul Aguero și o veritabilă reîncarnare a acestuia, prin inteligența și agilitatea pe care o are în joc, aspecte care vor fi în continuă creștere de acum. Dacă acesta nu s-ar fi aflat în lot, haosul ar fi fost cuvântul de ordine pentru postul de număr 9, acolo unde Lautaro Martinez a încercat pe cât de mult posibil să îi aducă aminte lui Messi de fostul coleg Higuain, care i-a suflat căpitanului cel puțin 2 trofee. Mai apoi, cei doi mijlocași, Mac Allister și Fernandez au arătat ca doi jucători formidabili, care pot face față la orice nivel. Tehnici, combativi, mereu poziționați unde trebuie și capabili să scape de presiune printr-o pasă sau un dribbling, aceștia și-au asigurat locul la două cluburi de top din vară, multe echipe căutând jucători de calibrul lor și fiind atrase de evoluțiile remarcabile ale acestora în Qatar.
În sfârșit, Regele a avut cavaleri de nădejde, dar și aceștia au avut nevoie de o căpetenie, una care a trecut prin multe, care a ajuns capabilă să își scrie propriul destin. Asta este Messi azi, un om care s-a luptat cu morile de vânt și care a câștigat. Inclusiv în situațiile cele mai grele pe parcursul acestei ultimi luni, dar și a celor 120 de minute de aseară. Acesta a fost ultimul capitol al evoluției lui Leo Messi, ca persoană și ca fotbalist, un om capabil să îți tragă colegii după el la club și națională. Fără discuție, asta poate ajunge și Mbappe, chiar dacă are coechipieri de un calibru ceva mai mare. Dar un schimb de gardă este prematur în acest moment, iar până atunci regele acestui sport trebuie celebrat, pentru că o perioadă lungă de timp, nu vom mai vedea pe nimeni ca el. Ridicarea marelui trofeu aseară a fost o victorie istorică, în care fotbalul și-a sărbătorit fiul preferat. Fie el și îmbrăcat într-un bisht.
Break The Lines 