Prima impresie

Contează, dar nu rămâne. Și aici vom face exact cum am precizat în articolul precedent. Adică vom vorbi despre aspecte strict fotbalistice.

S-a încheiat prima săptămână de Mondial. Una greu de urmărit și nu din cauza lipsei de calitate a fotbalului, ci din pricina programului supra-aglomerat, care împovărează spectatorul, incapabil să țină pasul cu cele 4 meciuri pe zi, indiferent de tipul acesteia, weekend sau cursul săptămânii. Astfel, pot să spun cu mâna pe inimă că din acest turneu final, am reușit să văd integral foarte puține meciuri, cred că pot fi numărate pe degetele de la o mână. Fiind cea mai scurtă Cupă Mondială din istorie, e de înțeles. Partidele se dispută totuși în timpul sezonului competițional, e normal ca totul să fie făcut pe repede-înainte. Dar parcă această atmosferă e una forțată, grăbită, una de care nu se poate bucura nimeni și una care se vrea a fi vânturată cât mai repede.

Mă rog, revenind la fotbal, asta nu înseamnă că nu au fost surprize sau rezultate-șoc. Începând cu înfrângerea rușinoasă a Argentinei de marți dimineață, care a pierdut în fața celui mai slab adversar din grupă, Arabia Saudită. O echipă umilită în Rusia 2018 a reușit să surprindă „Pumele” lui Messi, una dintre favoritele la cucerirea trofeului și care acum e cu cuțitul la os în privința accederii în fazele eliminatorii. Sud-americanii au fost surprinși de pasul la off-side al saudiților, dar și de ermetismul apărării acestora. Pesemne că nu l-au prea irmărit pe Herve Renard, celebru pentru performanțele reușite pe continentul african, capabil de minuni și pe cea mai importantă scenă. Anormalul a continuat a doua zi, când Germania a început cum nu se mai poate mai rău campania de spălare a rușinii precedentei campanii mondiale. Atunci au terminat în genunchi, învinși dramatic de Korea de Sud. Nemții nu și-au învățat lecția, fiind învinși de această dată de o altă formație de la răsărit, Japonia. O garnitură formată din jucători de mijlocul clasamentului german a răsturnat greutatea primului 11 format din staruri ale Bundesligii și fotbalului european al „Panzerelor”, băieții lui Flick arătând că n-au înțeles nimic de acum 4 ani. Au cedat complet controlul în ultimele 20 de minute, iar acum trebuie să treacă un dâmb imens pentru a se califica mai departe.

Un alt scor horror a fost acel 7-0 administrat de Spania Costa Ricăi, pe care ne-o aducem aminte încă plăcut de la Cupa Mondială din 2014 din Brazilia. De atunci însă, regresul a fost unul semnificativ, fapt ilustrat de acest neverosimil deznodământ. Mai departe, a avut loc și o dare de palmă peste mână a Franței pentru toți cei care au crezut în blestemul titlului mondial. Acesta nu s-a întâmplat în acest moment, „Cocoșul Galic”fiind prima echipă care a acces în optimi. În încheiere nu putem să nu menționăm dezastrul Qaatar, care a adus cea mai slabă echipă din turneu la ea acasă. Eliminați după 2 meciuri, cu prestații șubrede, asiaticii au investit miliarde în infrastructură, dar pentru ce? Jucătorii acestei reprezentative joacă în campionatul intern. De ei vor fi folosite aceste stadioane după acest Mondial? Dacă raspunsul este da, atunci e foarte trist. Și arată cât de departe rămân qatarezii de lumea civilizată a fotbalului. Câteodată se pare că nici banii nu aduc fericirea… Sau măcar vreun jucător decent.