Așa ar fi și normal. Doar că nimic nu mai e normal în ziua de azi. Oamenii nu pot respecta cele mai elementare drepturi și libertăți ale celorlalți semeni, iar totul în jurul nostru este guvernat de puterea banilor. Moralitatea și compasiunea lipsesc cu desăvârșire.
Nimic legat de această Cupă Mondială nu este firesc. Iar acest bizar dăinuie din 2010, de când micul stat asiatic a fost ales drept gazda turneului final. Lipsa stadioanelor a fost un mare semn de întrebare încă de atunci, însă un lucru la fel de îngrijorător a fost legat de clima Qatarului. Acest articol legat de startul competiției cremă a sportului trebuia să fie scris în perioada în care am susținut bacalaureatul. Mereu a fost așa. Tradițional, această ocazie specială era sărbătorită de părinții și bunicii noștri în urma examenelor finale, pe caniculă, partidele fiind urmărite afară. Acum, însă, finala ne va găsi cu brazii împodobiți, făcând lista de cumpărături pentru colindătorii ce ar urma să vină în câteva zile, pe un fundal confortabil de Jingle Bells și ninsoare. Problema e că în Qatar clopotele anunță altceva, departe de a fi jingle.
Anunță moarte. Anunță sacrificarea unor oameni care nu au avut de ales și care și-au pierdut viața pentru idealul unor sălbatici lipsiți de orice fel de scrupule. Au făcut-o pentru o idee. Aceea că masele pot fi spălate pe creier dacă li se oferă ceva frumos. Nu a funcționat. Niciun om care este acum în Zona Golfului să experimenteze acest turneu nu poate fi păcălit sau convins să uite de ororile comise anterior de acest regim al terorii. Niciun om care pășește acum pe noile și luxoasele stadioane din Qatar nu poate fi impresionat de măreția arenelor, dacă pe locul pe care pășește doarme pentru totdeauna un muncitor, care și-a dat Duhul în condiții groaznice.
Și totuși încă suntem luați de proști. Fifa ne spune în continuare să nu vorbim despre aceste lucruri și să ne concentrăm pe fotbal. Domnul Infantino, cetățean qatarez, al lumii, african, anterior roșcat și cu pistrui, așa cum s-a autonumit ar trebui să știe că de fotbal vor să se bucure și oamenii și asta vor și face. Însă, acesta mai trebuie să știe că acest lucru se va întâmpla doar pentru că nu este nimic altceva frumos la Qatar și că meciurile durează doar 90 de minute fiecare. În restul timpului, suntem obligați ca ființe să condamnăm aceste derapaje sclavagiste și să cerem o guvernare mai transparentă și mai puțin coruptă. Asta, din nou, o vrem doar pentru fotbal.
Break The Lines 