Așa mi-am petrecut seara de vineri după o săptămână lungă de cursuri. Era și păcat. După 2 luni într-o țară străină, într-un oraș pasionat de fotbal, probabil că v-ați întrebat ce mi-a luat atât să ajung la stadion. Dar în acest weekend, s-a petrecut firescul și am intrat pentru prima dată pe De Koel, micuța, dar cocheta arenă din Venlo, locul pe care îl voi numi acasă pentru cel puțin 4 ani de acum încolo.
Am ales să achiziționez un bilet în zona centrală a stadionului, pentru a putea observa mai bine jocul și pentru a avea o privire de ansamblu asupra celor două galerii extrem de gălăgioase, în ciuda duelului care nu prezenta cea mai mare miză, lucru confirmat și de ceilalți oameni prezenți care au stat așezați lângă mine. În fine, a început meciul, într-un fundal sonor, care ar fi fost asurzitor în campionatul nostru, mai ales într-o vineri seara. Intensitatea este bună, se joacă destul de repede, ritmul este destul de similar cu ce eram obișnuit în competiția autohtonă. Se vrea, se încearcă, dar ocaziile lipsesc, în ciuda atmosferei impresionante pentru un meci de ligă secundă. Rămâne 0-0, cu gazdele creând ceva mai mult în prima parte. Pauza e prilejul perfect pentru a încerca meniul de la stadion. Pentru a putea plăti produsele dorite, este nevoie de un card de membru, care costă 2 euro și care trebuie încărcat cu fonduri pentru a putea plăti mai departe. Prețurile sunt accesibile pentru cetățeanul olandez care vrea să se relaxeze o zi pe săptămână. Un meniu cu cartofi prăjiți și o crochetă costă aproximativ 5 euro, iar prețurile la bere variază între 2,8 euro și 5,4 euro.
Echipa locală, VVV Venlo, celebră pentru neverosimilul 0-13 cu Ajax din 2021, evoluează actualmente în al doilea eșalon al Țărilor de Jos, acolo unde are prilejul de a înfrunta echipe de tineret ale granzilor din Eredivisie, precum Ajax sau PSV. Performanțele nu sunt multe în dreptul formației aflate la granița cu Germania, clubul mândrindu-se cu cele 7 promovări în prima ligă, obținute în 1956, 1985, 1991, 1993, 2007, 2009 și 2017. Acestora li se adaugă o finală de cupă împotriva celor de la Ado den Haag în 1959, pierdută cu 1-4. Însă acest parcurs yoyo al ,,Mândriei Sudului” nu i-a gonit pe localnici, drumul spre stadion fiind plin de oameni cu cca 1km înainte de a ajunge la arena cu o capacitate de 8000 de locuri. În ciuda numărului considerabil de suporteri, unul care ar fi fost desemnat copleșitor pentru anumite arene din Superliga, organizarea a fost excelentă. Nu s-a stat la cozi, accesul a fost unul rapid, iar lumea s-a putut bucura de fotbal.
După acest meritat repaus, se reia și partida. Tensiunea crește, iar terenul se înclină ușor spre poarta celor de Willem Tilburg 2. Finalul este încins, ambele combatante își doresc victoria și atacă periculos poarta adversă. Desprinderea nu se produce însă, iar după 93 de minute de luptă, locurile 7 și 9 ale Erste Divisie, sunt nevoite să se mulțumească fiecare cu un punct. Înainte însă de a pleca, am apucat să întreb câțiva spectatori despre lotul de Campionat al ,,Portocalei Mecanice”, anunțat în ziua meciului și despre șansele naționalei la turneul final ce stă să înceapă. Din păcate, lumea este sceptică, regresul primei reprezentative fiind evident și în entuziasmul oamenilor, obișnuiți cu talentul și finețea unor jucători precum Cruyff, Gulli, Van Basten sau Robben. Impresia generală e aceea că Țările de Jos suferă de o lipsă de valoare la nivelul opțiunilor, mulți jucători nefiind ,,suficent de buni”, sau utilizați destul la echipele lor de club. Alții opinează că fotbaliștii de reală calitate oferiți ai țării pot fi numărați pe degete, realele succese fiind Van Dijk și De Jong, oameni care trec la rândul lor printr-un moment complicat al carierei. În sfârșit, nici alegerea lui Van Gaal ca selecționer la 76 de ani nu oferă mai multă inspirație, mulți fiind dezamăgiți de lipsa de alternative pe care o propune piața batavă. Concluzia majoritară e că Olanda nu își va adjudeca primul titlu mondial din istorie, împotmolindu-se undeva în faza sferturilor de finală. Un deznodământ destul de trist pentru o națională cu reprezentanți de seamă, care a produs un fotbal mult înaintea timpurilor sale și care a creat generații întregi de idoli.
Meciul se încheie și în ciuda supărării asupra remizei, audiența se întoarce liniștită spre propriul domiciliu, fie pe jos, fie folosind mijlocul de transport rege în țară, bicicleta. Locația se golește imediat, ieșirile sunt ușor accesibile, ceea ce conferă spațiului un aer sigur, ferit de incidente. Am rămas plăcut surprins de buna desfășurare a lucrurilor din interiorul stadionului, ambientul plăcut și de comportamentul civilizat al pasionaților prezenți la partidă. O schimbare radicală de la peisajul pe alocuri brutal al meciurilor de la noi, uneori nepopulate și neinteresante pentru nimeni. Diferența a constat și în atitudinea oaspeților, veniți în număr mare chiar și într-o deplasare a echipei secunde vineri seara, la un del de liga a doua. Asta evidențiază diferențele de mentalitate și trai între noi și Olanda și e un mic substrat al inegalităților dintre cele două țări. Voi reveni pe De Koel în viitorul apropiat și voi mai posta despre meciurile urmărite acolo. Dacă doriți să elaborez anumite aspecte legate de aceste partide, nu ezitați să le lăsați în secțiunea de comentarii. Până atunci, urmează pauza dedicată celui mai mare eveniment sportiv din lume, ca atare și nenumărate articole înclinate acestuia. Ne vom revedea tot mai des în această perioadă, așa că rămâneți cu ochii pe blog!
Break The Lines 