Negarea

Și totuși parcă de vineri nu e adevărat. Parcă cineva are ceva cu noi și parcă tot ce se aude nu e real.

Dar adevărul că Simona Halep s-a dopat e cât se poate de veridic și dureros. E ca o gaură într-un tablou. Ca o pata pe un perete pe card toți îl vedeam perfect alb.

E păcat că singura lumină pe care o aveam într-o industrie atât de întunecată precum este sportul românesc are să se stingă. Pentru că, din păcate, România nu (mai) produce nimic notabil. Iar reușitele Simonei ne-au făcut să exultăm și parcă să uităm de amărăciunea locului trist în care ne aflăm. Ca un copil de zece, care aduce alinare unei familii sărace cu Duhul.

Dar cum am fost alături de ea când ne făcea cinste la Londra și Paris, așa trebuie să fim și acum. Chiar dacă pare sfârșitul. Dar, primul pas pe care trebuie să îl facem e să acceptăm că nu are nimeni nimic împotriva noastră. Și cred că și Simona ar vrea să nu îi reproșăm ceva lui Mouratoglou sau staff-ului. Oricare va fi decizia WADA, titlurile nu i le ia nimeni Simonei și de aceea trebuie să fim pregătiți pentru orice verdict. Fie el și crunt.