Cam așa se simt înfrângerile FCSB-ului în ultimii ani. Ca o dojană a naturii pentru toate relele care s-au întâmplat la această echipă în aproape ultimii 10 ani, care au fost aproape sinonimi cu lipsa de performanță.
Pentru schimbările de antrenor, implicarea nemăsurată a patronului, haosul de la nivelul lotului, aroganța oficialilor afișată în nenumărate rânduri în presă, față de adversari, foști sau actuali colaboratori, competiție, reguli pandemice și așa mai departe. Acest start ratat de sezon în Superligă vine ca o trezire la realitate, un dos de palmă pentru aceste încercări de prostire în masă a suporterului român, asta după un traseu palpitant în Conference, în fața unor, e drept, adversari care acum par de duzină, mai slabi decât echipele de play-out la noi.
Dar să ne întoarcem la meciul de aseară, acesta a fost o revanșă și pentru Rădoi, după dezastrul de săptămâna trecută de la Cluj. Deși 11-le aliniat a arătat fricos, cu 3 stopperi, 4 mijlocași centrali și un singur jucător de atac, acesta a funcționat, semn că a umblat cumva și la mentalul titularilor. Pentru că în ciuda unui pressing agresiv al bucureștenilor, balonul a circulat foarte bine la echipa gazdă. Acțiunile au fost periculoase, iar atacurile, de multe ori au avut și un rezutat, notat în statistici cu șuturi la poartă. În sfârșit, nimeni nu a jucat rău la Craiova. Toți cei ce au intrat au dat dovadă de inteligență tactică și adaptabilitate la cerințele antrenorului. Însă, cred că e nevoie să subliniem câteva lumini ceva mai puternice.
Începem cu omul partidei, Jovan Markovic, care, deși a condus ofensiva singur, a cauzat probleme toată seara FCSB-iștilor. O bară, un penalty scos, o deviere pentru golul victoriei, un joc de luptă și de combinații de efect, olteanul a arătat ca un adevărat nouar de clasă. Îndrăznesc să spun că România nu a mai avut de mult un vârf ca el și cred că merită respect din partea presei și oamenilor de specialitate. Pentru că e un jucător capabil să creeze spectacol din nimic, care poate face să apară dezechilibrul. Forță, viteză, șut bun, tehnică atât cât cuprinde, el va conduce atacul naționalei mulți ani de acum înainte, dacă îl vom proteja, pentru că talent are. Mai poi continuăm cu neobositul Alex Crețu, un fotbalist care a crescut indubitabil în ultimul an la Craiova. A ajuns un formidabil jucător de progresie prin pătrunderile sale, util prin forța sa și acum apare des la finalizare. Dornic să muște din foștii angajați aseară, el a avut ghinion că n-a ciuruit poarta adversă, dar prestația sa de duminică nu poate fi decât lăudată. Și în final, un om despre care se va vorbi prea puțin, consider că Vătăjelu își înțelege extraordinar rolul de apărător dreapta în sistemul cu 3 fundași. A făcut-o și cu Reghecampf în 4, când centrările sale în spatele apărării au creat necontenit pericol, o face și acum când urcă în jumătatea adversă. Dar prea puțină recunoaștere pentru un jucător mai înzestrat decât poate a crezut lumea.
Bineînțeles, laudele pot continua pentru jucători precum Screciu, care în sfârșit pare că și-a găsit constanța în joc, Nistor, aflat în revenire de formă și Bancu, care și-a sărbătorit schimbarea prefixului cu o prestație de gală. Dar aș vrea să încheiem puțin cu o scurtă călătorie în trecut. Omul meciului aseară, Markovic, criticat pentru kilogramele în plus, un alt performer, Alexandru Crețu, dat afară de FCSB după nici 10 meciuri acum 1 an, Bogdan Mitrea, marcator al primului gol și el ex-fcsbist subapreciat. Coincidență sau lecție?
P.S: Să nu vorbim de arbitraje, dacă avem VAR și încă există probleme, poate ar trebui să ne uităm la personal ( ales, culmea, de data asta din București).
Break The Lines 