
Și neputința. De a ne desprinde de trecut, de a trece peste.
Și nenorocul. Pentru că trebuie să intervină și acesta pe undeva și pentru că numai șansă nu am avut.
Și nepăsarea. Celor care au condus destinele acestui sport și care l-au lăsat să se zbată în acest loc. Și la final, întrebarea e: cine plătește nota de plată?
Noi? Oamenii simpli? Suporterii? Așa s-ar părea, pentru că noi nu putem schimba nimic. Nu îl putem face pe Pușcaș un finalizator mai bun, nu îl putem învăța pe Chiricheș arta concentrării sau pe Maxim cum să joace din 2 atingeri.
Ce putem face este să cerem o schimbare. Ca fotbaliștii de mâine să crească într-un mediu normal, ca academiile să fie dotate și să nu mai acceptăm mizeriile specifice sistemului.
Până atunci, ne lingem rănile. Și până nu încercăm o revoluție de la bază, acest hău va crește continuu. Acum a fost Liga Națiunilor. Dar în toamnă vor fi calificările pentru Euro. Abia așteptăm, nu?