O floare

Prima floare. Din (sperăm, chiar sperăm) din câte vor urma. Prima floare din buchetul lui Edi Iordănescu pe banca naționalei. Întâia în ceea ce privește golurile în meciurile oficiale, dar și a victoriilor pe banca primei reprezentative.

O partidă în care eșecul ar fi părut finalul, a fost un caz disperat în care jucătorii au jucat pentru antrenor, pentru postul său. O situație cel puțin bizară pentru al treilea meci oficial al acestuia de la instalare, dar asta e România fotbalistică în anul 2022.

Una care acum sărbătorește victorii acasă cu Finlanda, după umilințe cu Muntenegru și Bosnia în decurs de câteva zile. Și care are nevoie de eforturi supraomenești din partea jucătorilor și a asistenței să învingă un adversar care înainte n-ar fi reprezentat niciodată un pericol. Și care are nevoie de un fundaș stânga hulit de presă și analiști în ultima vreme pentru pseudo-calitățile de apărător și, recent, conduita din teren. Una care se întrece în atacanți care eșuează indiferent de campionatul în care evoluează.

O primă floare din buchetul renașterii naționalei (mult spus). Pentru că parul număr de flori al coroanei ce subliniază moartea sau târâtul acesteia prin noroi este covârșitor. Însă plante sezoniere au mai fost, care s-au ofilit repede, prea puțin pentru a forma o corolă ca cea a florii soarelui din anii 90. Aceste meciuri nu ne ajută în teorie, dar putem vedea nivelul comparat cu alte soiuri de plante de pe continent. A fost o dezamăgire cruntă să vedem cu iugoslavii ne-au strivit grădina. Una secată de-a lungul timpului de nepăsarea spinilor unor ,,trandafiri” aflați la conducere. Știm cu toții proverbul. Nu se va face primăvară. Nici măcar mai răcoare afară în această vară caniculară. Dar această Ligă a Națiunilor, dacă e luată în serios, poate indica mai exact cât de departe suntem de a reveni în Edenul fotbalului, la Cupa Mondială. Trebuie să credem în bobocii noștri și în al lor grădinar. Hai România!