Și nu este vorba despre cea de Cupa României. Nu, acolo nu este vina niciuneia dintre combatante că reprezintă comunități mici și, parțial, fără cultură în fotbal. De aici și numărul poate mic de spectatori de pe Giulești joi seara, dar dacă echipele ,,fanion”, cu suporteri nu au valoare, cineva trebuia să câștige și trofeul ăsta.
În fine, să revenim la ce ne doare. Weekendul acesta s-a modificat programul. În loc de partida cu titlul pe masă care era promisă în urmă cu 8 zile, vom avea un meci-salon între FCSB și ceva ce s-ar dori un fel de CFR 1.5, dacă nu chiar mai mult, fiind vorba de un lot alcătuit din puști și rezerve. Scenariul a fost schimbat de remiza total neașteptată a vice-campioanei etapa trecută în fața ,,finilor” de la Voluntari. Astfel, s-a stricat un peisaj fotbalistic destul de interesant pentru țara noastră, unde, în afară de valoare lipseau spectacolul și intensitatea.
De aici derivă, însă, comicul, în care bucureștenii vor fi nevoiți să aplaude o campioană pe plajă, după ce în urmă cu o săptămână sperau să încheie seceta de 7 ani fără titlu. Pesimiștii vor vorbi despre un dezastru, scena acestui moment penibil fiind un stadion provincial mic, fără istorie la nivelul primei divizii, dărăpănat și într-un oraș depărtat de cele 2 combatante. O atmosferă sumbră, demnă de competițiile amicale, nicidecum de Everestul fotbalului autohton. Dar așa e la noi. Într-o țară în care antrenori sunt patronii, cluburile sunt datoare către proprii investitori, iar ceilalți nu știu cum să își mai pună piedici singuri.
Din punctul acesta de vedere, suntem încă bananieri, la rangul de a descoperi focul fotbalului. O realitate crudă și o lecție că rămânem departe.
Break The Lines 