Un Regret al Fotbalului

Ce meci am avut aseară pe Etihad! VAR, 5 goluri, dintre care 2 au fost după minutul 90, penalty-uri și, mai important de atât, ce vom avea de acum încolo este o concurență acerbă pentru Coroana din Albion.

Dacă până nu demult, Premier League părea o afacere încheiată, se pare că Mancheste City și-a complicat misiunea, întrucât distanța până la Liverpool poate rămâne la doar 3 puncte. Iar în perspectiva unui duel direct, data de 9 aprilie sună deja ca o finală pentru titlu. Dar pentru aceasta, cormoranii trebuie să îi mulțumească incomodului Conte, care mai face o victimă relevantă, pentru a adăuga în vitrina sa de giganți doborâți cu stilul său pragmatic de joc.

Însă, cu toată organizarea de joc, nicio formație respectabilă nu ar putea pune asemenea probleme uriașilor continentali fără un jucător-vedetă. Iar la Tottenham, acesta este Harry Kane. În opinia mea, cel mai bun jucător din istoria recentă a lui Spurs, el a fost curtat intens de cetățeni în vara anului trecut și, după ce a absentat în prima etapă, tocmai la un duel cu echipa lui Guardiola din cauza unei reveniri întârziate după Euro, mulți s-au grăbit să îl judece aspru. Victoria coechipierilor fără imensa-i prezență nu a calmat lucrurile sub nicio formă, mulți considerându-l la acel moment înlocuibil și bun de vândut. Însă, aceste vorbe au fost contrazise aseară, când căpitanul naționalei Angliei a oferit o prestație care nu ar trebui să fie uitată nici în următorii 20 de ani.

Cazul său încă mă uimește. Un jucător absolut senzațional, care are toate atributele unei legende a fotbalui modern și care s-a aflat în atâtea momente aproape de vârful piramidei și caruia visul primului trofeu îi rămâne în continuare interzis. O fi vorba despre ghinion? Sau loialitatea pentru Tottneham? Indiferent ce ar fi, acest sport nu i-a făcut dreptate britnicului, care după părerea mea face parte din acea categorie a jucătorilor capabili să evolueze la orice formație din lume. Rapid în posesie, combinativ, inteligent, dispus să își ajute coechipierii coborând între linii, bun finalizator din orice poziție, ar fi mare păcat ca ,,Uraganul” să își încheie cariera la nivel înalt fără vreo medalie de aur. Pentru el, orice cupă câștigată cu Spurs ar însemna mai mult decât orice, dar în urma întrebărilor pe care, sunt convins că și le-a pus vara trecută, vine din nou vremea în care va trebui să se gândească la viitor. ,,The Lillywhites” au acum un antrenor pentru care trofeele sunt ca o masă de prânz, le ia și punct. Dar mai are Harry răbdare? Se apropie de 30 de ani și timp mult nu mai este. Un alt proiect la vârsta lui i-ar putea garanta succesul pe care îl așteaptă de atâta timp?

Aseară englezul a mai egalat un record. Alături de koreeanul Son, ei au devenit cel mai prolific parteneriat din istoria Premier League, cu 36 de goluri realizate pe această axă, la fel de multe ca galonații Lampard și Drogba. Aeste cifre încă surprind, întrucât vorbim de o statistică extrem de greu de repetat și care totuși nu a adus niciun bonus. Sper ca zeii frumosului joc să nu îi lase nerăsplătiți pe niciunul, fie că vorbim despre club sau națională. Pentru că evoluțiile ca cea de aseară nu trebuie să fie luate de vânt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: