Dar cu puncte puține. Continuă să nu dezamăgească acest Reghecampf și Craiova sa, care de multe ori pare o trupă curajoasă, care ar încerca să joace de la egal la egal cu cele mai bune formații din lume. Dar care în alte dăți dă impresia de echipă mică, ce nu are nimic de pierdut.
Asta este Craiova lui Reghecampf. Un mix ciudat între 2-3 jucători buni ( Koljic, Ivan și poate Bancu), câțiva care se zbat ( Gustavo, Papp) și alții care nu au ce căuta ( Pigliacelli, Mateiu, Vână). Un terci care face această tentativă de fotbal ,,șampanie” să semene mai mult cu vinul de țară. Tulburel și dezordonat.
Astfel, un alt meci din care Craiova merita mai mult, după exemple precum cele cu Botoșani și FCSB. Dar care nu ajută cu nimic situația din clasament. Subiectiv vorbind, perioada aceasta este cea în care înfrângerile parcă dor cel mai puțin. Jucătorii încearcă, iar ideea pe care Reghe o impune mă face să îl admir. Lasă loc totuși de întrebarea ,,Ce ar putea face tehnicianul cu jucători mai buni?”. Sper ca această problemă să fie studiată de conducerea oltenilor, măcar din vară, dacă acum nu se poate. Pentru că ar fi păcat ca această curiozitate să rămână în coadă de pește.
Revenind la titlu, ,,frommage-ul” e bun, dar să nu se mențină în burduf de ,,chien”. Pentru că Universitatea joacă, Universitatea e trăiește. Dar performanța nu se face maturându-te în butoi. Să arunce alb-albaștrii doar o privire la cei care au ocupat vestiarul advers aseară. Sau dacă nu s-au convins, să își întrebe președintele recent instalat. Un meci bun, care nu a mulțumit pe nimeni implicat, excepție făcând cei care l-au privit din fotoliu. Dar mai e mult de muncă pentru Reghe, care tremură pentru play-off în ciuda scobitorilor cu care se consumă fotbalul său.
Break The Lines 