Alea Iacta Est & Arta Împușcatului În Picior

,,Bună ziua, Altex România, voiam să cumpăr cel mai mare televizor pe care îl aveți. De ce? Păi mă pregătesc de Mondial, ca tot omul, doar n-oi fi singurul care v-a sunat astăzi să achiziționeze un TV.”

Avem puterea de a zâmbi. Suntem un popor puternic și dacă nu ne supărăm pe cruda viață pe care o trăim, măcar să o luăm la mișto. Cam cum am făcut și cu șansele de calificare joi seară. Tare deprimant meci. Naționala ajungea în treimea adversă si parcă uita care e îi e rostul acolo. Încremeneam pur și simplu, ne pierdeam mințile.

Obiectiv vorbind, lăsând gluma la o parte, pe lângă pierderea oricărui control asupra destinului nostru, am reușit să facem probabil cel mai stupid lucru pe care îl poți face într-o situație de genul. Am pierdut 2 puncte acasă cu o echipă care era efectiv pe plajă. Ba mai mult, islandezii care nu erau prezenți erau pe undeva pe la Rahova lor sau măcar la Poarta Albă ( așa se spune, bineînțeles, nimic 100% confirmat). Să nu ne mințim singuri cu discursul războinic al nordicilor, mental nu erau acolo. Și se pare că nici noi.

Sau poate că mental eram, dar valoric nici pe departe. Vinovații ? Ca la orice proces cu rădăcinile acum 30 de ani, foarte mulți și greu de adus în instanță. Să numim câțiva totuși, poate ne mai trece puțin durerea de cap. Federația, normal, pentru că au treabă cu orice altceva, dar numai cu fotbalul nu. Rădoi, deoarece înaintea celei mai importante luni din viața lui se apucă să cerșească validare de la public și FRF ca un adolescent în crize. Fumigenele vis-a-vis de plecarea lui cerșeau atenție și erau un fel de ,,n-ați fost cu mine de la început, să vă fie de bine”. Și nu în ultimul rând, până la jucători, societatea. Noi suntem de vină.

Noi suntem responsabili pentru acest declin. Înainte aveam Campioni ai Europei ca vârf de atac, jucători la Milan, Valencia. Iar astăzi, țara asta cu 20 de milioane de oameni a reușit să îi producă pe Alibec și Pușcaș. ,,Gemenii crampă” ca să fac referire la un serial din copilărie. În unele națiuni e o problemă cu copiii care nu vor să stea în poartă, ei bine se pare că la noi nu vor să stea în atac. Asta e, fiecare cu ce il doare.

Revenind la ale noastre, ce ne-a mai rămas ? O deplasare în Liechtenstein și niște rugăciuni pentru meciul Islandei în Macedonia de Nord. Pare scenariu SF să prindem barajul, nu cred că omologii de la Skopje sunt neserioși ca noi. Dar minuni s-au văzut. Vorba aia, a luat și Oțelul campionatul odată. Până este și aceea incinerată, avem o șansă la Mondiale și trebuie să mergem la Vaduz, sau în vârful muntelui, depinde unde vom juca și să credem că se poate. Dar în prealabil, dacă partida tot se va disputa duminică, propun un pelerinaj național cu scop unic: să ne bage Dumnezeu în traistă, că de dat e prea puțin la noi, se pare.

P.S: păcat de bara lui Hagi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: