3 meciuri, 7 puncte, niciun gol încasat și măcar pentru o lună putem să stăm liniștiți. Suntem înapoi în cursa pentru Mondial și stăm cel puțin pentru moment la mâna noastră. Victorii cu o Islanda vulnerabilă pe care am bătut-o deja în aceste preliminarii, Liechtenstein și cel mai important Armenia ne pot asigura clasarea pe loc de baraj și ne-ar aduce mai aproape de împlinirea unui vis rămas în așteptare de mai bine de 20 de ani.
Sună frumos, pare că am putea fi optimiști. Dar ca la noi, la nimeni. Eternele discuții despre decăderea sportului rege în țara noastră cât și cele despre alegerile selecționerului vis-a-vis de echipa de start continuă să perturbe o atmosferă ce ar fi trebuit să fie ceva mai relaxată în urma unor rezultate mulțumitoare. Constanta românului nefericit se menține. Însă ceea ce am remarcat sunt motivele acestor plângeri, care țin deja de trăsăturile fotbalului modern. Așa că, fără alte adăugiri, haideți să le analizăm împreună.
D-ale Instatului
Să o luăm de la început, cu controversa cea mai mare. Jovan Markovic la echipa națională. O alegere cel puțin bizară la prima vedere, confirmată mai apoi de evoluțiile acestuia în aceste 3 partide. Însă specialiștii s-au lăsat păcăliți de unul dintre cele mai ieftine trucuri din sport la ora actuală și anume site-urile de monitorizare ale evoluțiilor fotbaliștilor. În acest caz Instat, care a arătat cum în fiecare meci în care s-a contat pe el, un tânăr de 20 ani fără experiență la acest nivel a fost cel mai slab din curtea școlii. Astfel s-a uitat faptul că statisticile nu arată întreaga poveste. Aceea că introdus cu Islanda la 1-0, Markovic a fost izolat, focusul fiin mai degrabă să nu luăm gol. Iar în meciul de acasă, acesta nu a primit mingi de la ceilalți atacanți în fața unei formații ce se apăra ca în tranșee. Poți spune că nu a avut impactul scontat, dar nu că a avut cu ce lucra. Caz frecvent la atacanți, pe care totuși lumea a ales să îl dea uitării.
Răzvanel și Marea Depresie
În continuare avem dovada unui caracter mic, care demonstrează prin această auto-suficiență lipsurile fotbalistului român. Se pare că Răzvan Marin, fostă rezervă de lux la Ajax ,este nemulțumit că a jucat doar un meci pentru națională în luna septembrie. Pentru el era suficient să se prezinte la Mogoșoaia, să spună ca joacă în Italia și automat să intre în primul 11. Dar nu, Rădoi a avut alte idei și pare că a găsit formula câștigătoare la mijloc, una care nu îl include pe produsul academiei lui Hagi. Ieșirea acestuia de miercuri seară cu siguranță a provocat discuții în vestiar și ar putea avea efecte nocive în următoarele acțiuni ale primei reprezentative. Competiția nu e benefică în ochii atletului român. Îl distruge, lucru care nu se întâmpla înainte. Și nu este o situație particulară. E un trend ce a început în vest cu greve ale fotbaliștilor ca să forțeze transferuri ș.a.m.d. Asta nu îl scuză pe Marin în vreun fel, care este perfect responsabil pentru cuvintele de acum câteva zile. Acum trebuie să arate și că își merită cu adevărat locul.
Bine, dar departe de ideal. Să vedem cum aceste evenimente vor influența parcursul naționalei și în următoarele luni. Pentru că ultimul lucru de care am avea nevoie acum e să ne pierdem capul, când suntem mai aproape ca oricând.
Break The Lines 