Am început bine. 3 puncte importante la Reykjavik, iar șansele noastre la Mondiale sunt încă în viață. Nu plănuiam să scriu despre acest meci, probabil și pentru că nu credeam că o să câștigăm, dar iată-ne.
A fost exact ceea ce românii vor să vadă de la națională în meciurile importante. Fotbal măsurat, jucat inteligent și aplicat cu strictețe. Joi seară am văzut o echipă stăpână pe joc, ce nu a cedat pressing-ului atunci când ieșea din apărare, creativitate și dispoziție de luptă la mijloc și explozie dublată de puțină forță și capacitatea de a ține de minge. Echipa, privind în retrospectivă, foarte bine aleasă, de la primul până la ultimul titular. Inovațiile Nedelcu, Rațiu, aflat la debut și Sorescu au dat impresia că sunt senatori în această națională ce se află în continue căutări de stil și mijloace de exprimare.
A fost pentru prima dată în aproape un an de zile când adversarul nu și-a creat oportunități de gol în fața unei apărări care în trecut era fragilă și plină de găuri ca schweizerul. Însă Chiricheș și Nedelcearu au fost imperiali alaltăieri noapte, iar Camora și-a spălat păcatele dezastrului de anul trecut de la barajul pentru Europene. Deși comentatorii de la Pro Tv au spus că victoria din fața Austriei de acum un an a fost cea mai bună partidă a noastră sub Rădoi, consider că siguranța dovedită joi trece pe primul loc în această ierarhie. Coroborat cu faptul că nu am luat gol pentru prima dată în 12 luni și avem performanța perfectă. Rapid și despre marcatori, Dennis Man care a stins rapid flacăra aprinsă în mass-media de la noi ( penibil subiectul, dacă îmi permiteți) și Nicușor Stanciu, un om care nu s-a aflat printre cei mai lăudați în ceea ce am scris până acum. Dar, în urma primului gol pentru România după aproape 3 ani și a unei prestații foarte solide la mijloc să îi dăm Cezarului ce e al Cezarului și anume titlul de Omul Meciului.
Rădoi a nimerit-o pe asta, dar de aici mai e. Suntem încă pe locul în 4, dar acum privim lucrurile ceva mai optimist. Suntem la câțiva adversari ce acum 10 ani păreau facili de primul Mondial din 98. Urmează Liechtenstein acasă, într-un duel pe care e musai să îl tranșăm. După care ar urma 2 partide cu naționale pe care deja le-am dovedit, Islanda și Macedoni de Nord și un ,,decisiv” acasă cu Armenia. Suntem la mâna noastră și îndrăznesc să spun că nu ne vom întâlni cu o oportunitate mai clară de a ne califica la un Campionat Mondial prea curând. Dacă arătăm același nivel ca acum 2 seri și ne asumăm aceleași riscuri calculate, atunci putem ajunge la baraj și de acolo cine știe.
Până una alta, să nu ne pierdem capul, că la asta ne pricepem. Întâi de toate duminică. Hai România !
Break The Lines 