Nu există turneu internațional fără a auzi ,,Three Lions” de la LightningSeeds. Încă de la Euro’96 această melodie a fost imnul neoficial al Angliei pe durata competițiilor continentale, englezii lăsându-se purtați de valul entuziasmului și al potențialului succes care tot așteaptă să vină de mai bine de 50 de ani.
Însă această secetă, combinată cu apariția hitului la Europeanul organizat chiar în Anglia, a fost speculată de rivalii britanicilor, iar nereușitele acestora au fost asociate cu neșansa, aroganța și naivitatea. Ani la rândul aceeași poveste: încredere parțial nejustificată a englezilor în șansele propriei echipe, meciuri neconvingătoare care, cumva, o duc pe Anglia mai departe de grupe, după care urmează eșecul aproape inerent. Iar ciclul se repetă.
Totuși, Euro 2020 se anunță diferit. Ca de fiecare dată. Cu un set important de jucători care tocmai au disputat o finală de Champions League și cu un lot mai stufos ca niciodată din punct de vedere ofensiv, elevii lui Southgate se anunțau candidați serioși la cucerirea trofeului. Și până acum putem spune că nu au dezamăgit. Chiar dacă acest lucru a însemnat sacrificarea aproape totală a golurilor și a jocului de atac, Southgate a reușit să alcătuiască un prim 11 competitiv. Deși nu sunt de acord cu anumite alegeri ale selecționerului Albionului, cum ar fi titularizarea lui Kalvin Philips și a lui Declan Rice la mijloc, Anglia visează frumos. Mai ales că, din punct de vedere al adversarelor, ce a fost mai greu pare că a trecut. O victorie fulminantă în fața Germaniei pe un Wembley aproape plin a reaprins speranțele unei națiuni care are atâta iubire pentru sportul pe care l-au creat în urmă cu aproape 200 de ani.
Urmează Ucraina, iar în cazul unei victorii, Danemarca sau Cehia. Clar partea mai ușoară de tablou. Dar întâi să treacă de estici, pentru că nu vor ceda niciun metru de iarbă, iar surprize au mai fost. Ar fi un lucru tipic englezesc să piardă calificarea în fața naționalei lui Shevchenko. Un oltenism cum se zice la noi. Un lucru e cert însă: națiunea a prins culaore în obraji și acesta nu va dispărea până la finalul turneului. Drumul sper finală pare ușor, iar de acolo se poate întâmpla orice. Is it coming home ? Valoric, tind să cred că Italia și Spania sunt superioare, dar cine știe până unde te poate duce entuziasmul în fotbal.
Break The Lines 