Lacrimi pe Tyne

Newcastle United are un sezon foarte slab. Locul 17, cu doar 2 puncte peste primul loc retrogradabil, cu un lot lipsit de orice fel de creativitate și valoare individuală și cu un stil de joc ce le-ar face pe cele ale lui Jose Mourinho să pară expansive și pline de culoare. O a treia retrogradare în Championship ar fi extrem de greu de îndurat pentru toți fanii alb-negrii. Nu pot să-mi imaginez durerea pe care ar simți-o văzându-și echipa favorită căzând pentru a treia oară în 12 ani în Championship la televizor. Iar contextul actual ar accentua și mai mult această suferință, întrucât St. James’ Park este interzis suporterilor de mai bine de un an.

Fanii lui Newcastle nu formează un grup pretențios. În general, sunt oameni din clasa muncitoare care vor să meargă la meci sâmbătă după-amiaza și să vada jucătorii dând totul pe teren. Pentru ei, rămânerea în Premier League este suficientă. Însă ce au pătimit de când a fost adus Steve Bruce, este foarte greu de digerat. O medie de sub un gol pe meci și numroase partide, în special cu echipele de Top 6, în care Newcastle părea că pur și simplu s-a predat. Standardele la Newcastle sunt extrem de jos. Vorbim despre un club imens din Anglia, cu campionate câștigate, participări în Champions League, cu legende ale fotbalului și care în vremuri normale ar aduce peste 50.000 de oameni la stadion. Din acest punct de vedere, mi se pare inacceptabil stadiul în care a ajuns clubul în acest moment.

Sigur, aici nu este vina lui Bruce, ci a lui Mike Ashley, a cărui indiferență a adus un brand imens din Regat în genunchi. Ceea ce părea la început un mariaj perfect, între un soț dedicat, care stătea cu fanii la meciuri și o echipă ce avea nevoie de o schimbare radicală este acum în flăcări. Un fel de Negoiță și Dinamo, dacă vreți. Încercări de a vinde clubul au mai fost, însă toate au eșuat, iar regresul clubului nu a fost remediat. Un singur exemplu pentru zgârcenia celor din conducerea lui Newcastle este faptul că a durat mai bine de 10 ani pentru a-și doborî recordul pe piața transferurilor. Mai exact, din 2006, până în 2019, nu a fost adus niciun jucător pe mai mult de 15 milioane de lire.

Mai sunt 10 etape de jucat, dar imaginea deplorabilă pe care o lasă Newcastle nu poate fi ștearsă. E deprimant pentru nostalgicii care își amintesc de echipă ca fiind una dintre formațiile de top în anii 90, cu Alan Shearer marcând gol după gol și Kevin Keegan propunând cel mai electric fotbal din divizie. Inclusiv sub comanda lui Sir Bobby Robson, Newcastle era o formație de care se temeau toate echipele din campionat. Dar acum vorbim despre distrugerea unei moșteniri, a lui Newcastle și chiar și a lui Steve Bruce. Pentru că indiferent ce perofrmanțe ai în trecut, toate acestea se uită și riști să rămâi în urmă dacă nu ești competitiv constant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: