Cearta dintre FRF și LPF de săptămâna aceasta a arătat, pentru a câta oară, proasta organizare și , dacă vreți, incompetența ce a rămas în ADN-ul fotbalului românesc. Pe scurt, nicio tabără nu vrea să își asume responsabilitatea implementării VAR-ului, fiecare dintre cele două foruri îmcercând să arunce pisica moartă în curtea vecinului. Asta în timp ce controversele despre arbitraje sunt deja săptămânale, iar unii conducători amenință cu neprezentarea dacă nu se iau măsuri.
Mi se pare incredibilă această inconștiență de care cele două instituții dau dovadă. Tocmai miercuri am văzut importanța arbitrajului video pe pielea noastră, când reușita superbă a lui Giroud, inițial anulată pentru off-side a fost validată după minute bune de așteptare. A mai fost VAR în România la play-offul pentru grupele Champions League disputat de CFR împotriva Slaviei. La fel, campioana a primit penalty după intervenția arbitrului video. Experiențe avem și majoritatea pozitive, așa că vine întrebarea: de ce se amână atât ? Riscăm să rămânem în urma altor ligi care au intervenit mai prompt și care au știut ce este cu adevărat important pentru campionatul lor.
Până la VAR însă, care este așteptat într-un scenariu optimist de-abia în 2022, arbitrii mai au nevoie de ceva: reeducare. Au fost aduse multe acuze conform cărora arbitrii de la noi au fost aroganți și nu au avut cea mai bună conduită cu jucătorii și antrenorii principali. Deci, înainte de ajutor din afară, cred că trebuie să începem să ne facem singuri un favor și să îi învățăm pe fluierașii de la noi că, uneori, sunt și ei datori cu niște explicații și că într-un meci de fotbal nu ar trebui să fie despre ei.
Break The Lines 