După o săptămână cu 8 meciuri în Cupa României, am ajuns în sferturile de finală cu mai multe surprize decât ne așteptam. Din echipele rămase în competiție, jumătate vin din eșalonul inferior și numai o singură formație din Liga 1 se află în acest moment pe loc de play-off. Probabil că mulți ar spune că acest lucru ar trebui să ne încurajeze, că s-ar cuveni să ne bucurăm că magia cupei există în continuare și că neprevăzutul este încă prezent în fotbalul nostru.
Realitatea îi contrazice totuși pe cei optimiști. Adevărul este că nivelul jocului prestat în România a ajuns atât de jos, încât parcă valoarea nu mai există. Nefiind calitate, nu mai există nici diferențe între combatantele aflate în divizii distincte. Practic, outsiderii nu mai au motive să fie speriați de favoriți, întrucât aceștia din urmă nu îi pot surprinde cu nimic. Nici măcar presiunea duelului nu mai este aceeași, din cauza faptului că accesul suporterilor pe stadioane rămâne în continuare interzis.
Lipsa unor vârfuri, coroborâtă cu atitudinea pe care o au cei din prima ligă față de cupă și așa a aparut posibilitatea unei finaliste din Liga 2. Măcar prin această aroganță să semănăm cu englezii, care din cauza numărului mare de meciuri pe care îl au de disputat în campionat și , după caz, în competițiile europene aleg să sacrifice cupa în favoarea turneelor ,, mai importante”. O realitate tristă, pe care cei de la noi au înțeles-o greșit și care a ajuns un fel de scuză pentru acțiunile de acest fel. Pandemia a influențat desfășurarea partidelor anul acesta, nu putem ignora acest aspect. Dar ca o echipă să aibă convingerea că un turneu național cu atâta prestigiu este sub demnitatea ei este deja lipsă de respect față de istorie.
Practica aceasta nu este nouă și se poate justifica în primele runde, împotriva unor adversari mai modești. Dar nu e același lucru în optimile de finală, când mai sunt 4 meciuri până în finală. E și acesta un început care ar trebui totuși să ne bucure. Dacă nu putem juca la fel ca cei din străinătate, măcar să ne comportăm ca ei. E un proces lung, dar primul pas a fost făcut.
Break The Lines 