Multe lucruri în ultimii 10-20 de ani s-au schimbat în fotbal. Fie că vorbim despre tactici, regimuri de antrenament, așezări și modalități de recuperare, progresul sportului e unul imens și a fost remarcat de toată lumea. Ca atare și pretențiile și percepțiile publicului legate de randamentul echipelor sau de modul cum ar trebui să performeze anumiți jucători și să interpreteze anumite faze au crescut pe parcurs. Era fotbaliștilor care să joace pentru public și să ne încânte cu dribbling-uri și pase spectaculoase pare că se apropie de final.
Eficiența e cuvântul de ordine în mintea fotbaliștilor, tot mai mulți dintre aceștia fiind judecați pentru contribuțiile decisive pe care le au și nu pentru evoluțiile generale. Golurile și Assist-urile sunt la odinea zile, după care urmează ale metrice care mai de care mai inutile: de la kilometri alergați până la distanța medie a paselor completate, parcă oamenii nici nu mai trebuie să își folosească inteligența pentru a vedea cât de bine a evoluat un jucător. Ceea ce vedem devine irelevant în fața unor cifre cinic alese pentru a sublinia aspete bune sau rele legate de prestația unui jucător. Opinia populară, dobândită prin ochii omenești e contrazisă aproape robotic, lucru care ușor dar simplu va diminua frumusețea fotbalului.
Sentimentele pe care noi fanii le avem intră în plan secund în fața acestor mașini, iar jucătorii care au un stil de joc estetic vor fi subapreciați în favoarea celor ce au statistici mai bune, chiar dacă, just sau nu, valoarea nu constă doar în cifre. Practic, în zilele noastre, jucători precum Giggs sau Zidane ar fi fost subevaluați pentru că realizările din ultima treime nu erau mulțumitoare, chiar dacă ei aveau alte calități care i-au făcut legendari. Generația Ronaldinho în care jucătorii nu erau judecați strict după goluri și pase decisive mai are câțiva exponenți în ziua de azi: Eden Hazard, Neymar și Mesut Ozil sunt câteva nume care ne vin în minte, dar cei mai mulți aleg calea Ronaldo&Messi și a cinismului absolut: Bruno Fernandes, Mohamed Salah, Serge Gnabry și exemplele pot continua. Toți fotbaliști excepționali, dar nu favoriți ai neutrilor. Nu sunt un nostalgic și consider această evoluție ca parte din industrie, dar nu pot totuși să nu mă întreb ,, ce ar fi fost dacă fotbalul era mai multă fantezie decât cifre?”.
Break The Lines 