Eram atât de aproape! Era perfect! Doar cinci minute ne despărțeau de o finală de Campionat European (de tineret, dar nu contează). La pauză ne vedeam deja campioni. Dar nu, fulgerul a lovit de două ori in prelungirile timpului regulamentar și a făcut să ne consolăm cu o semi-finală. ,,E totuși bine, domn’le, cine se aștepta la un astfel de parcurs? Am bătut granzii Europei, iar băieții sunt tineri si au valoare, au demonstrat asta. Avem o generație de care sa fim mandri!”, acestea au fost concluziile principale trase de majoritatea populației în urma turneului din vara. Eram outsideri și am ajuns departe. Și ne aflăm la inceput nu-i așa? Viitorul sună bine?
Din păcate, această afirmație trebuie formulată la timpul trecut, deoarece asemenea multor underdogs, povestea noastra avea sa fie una scurtă. Spun acest lucru pentru că de atunci, mai toți membrii de baza ai lotului antrenat la acea vreme de Mirel Radoi au regresat și ne-au reamintit de adevărata valoare a fotbalului romănesc. Deși au trecut doar zece luni de la turneul din Italia si San Marino, acestea se simt ca ani lumina cand este să ne uităm la evoluția, pardon, involuția alor noștri din vara. In retrospectivă, acel campionat a fost ca o vacanță, care ne-a făcut să uităm de probleme și să ne gândim la un viitor mai bun. Asta până ne-am trezit la realitate si ne-am amintit cu toții că jucători precum Hagi, Ivan sau Pușcaș nu au confirmat în străinătate și ca ceilalți ori nu au șanse la echipele de club(Marin, Baluta) ori joacă la un nivel prea scăzut pentru a face performanță(Cicâldău, Man, Coman și Ștefan). A fost un caz de grup puternic, nu valori, parcursul de după Euro demonstrând că jucătorii nu au propria identitate. Nu se pot regăsi fără grup. Poate timpul ne va demonstra contrariul, dar în momentul de față, unul în care niciunul dintre cei menționați nu a prins vreun transfer important, cațiva, mai rau, nereușind să se impună unde au plecat, ne-am întors de unde am plecat. Poate am pus presiune pe ei. Poate, ne-am creat așteptări prea mari de la niște tineri. Un lucru e sigur: cu o floare nu se face primăvară, iar acest principiu se aplică și în fotbal.
Momentan rămânem cu doar trei ,,Notti Magiche” din iunie, dar poate odată si odată vom reuși să scoatem și noi capul in Europa. În general e trist când o echipa așa frumoasă se destramă (Ajax de anul trecut, Monaco de acum trei sezoane), dar acum doare cel mai tare pentru că există posibilitatea să nu mai trăim vreodată asemenea experiențe. Până una alta, mulțumim baieți, că ne-ați făcut să visăm că ne putem bate cu cei mai buni! Însă, vrem să aflam și părerea celor ce au citit până acum: credeți că vom mai produce o generație care ne va da satisfacție la un turneu final? Lasați-ne răspunsul vostru în secțiunea de comentarii și până data viitoare, salve!
*Articol scris înaintea pauzei cauzată de Coronavirus
Break The Lines 